Student începând din 1923 , al pictorilor Gheorghe Petrașcu, Nicolae Tonița, Francisc Sirato și C. Vlădescu, acesta iși dezvoltă rapid un stil propriu, deși afinitatea pentru Gheorghe Petrașcu este vizibilă până târziu.

Picturi și câteva lucrări de grafică sintetizează stilul său dominant de câteva culori puternice, în primul rând, pus în valoare de rosuri profunde cu o râceală accentuată de cele mai multe ori de un verde întunecat, fie în masa compactă de frunziș a copacilor, fie în unele fundaluri ale naturilor statice sau personajelor portretizate.

Modernitatea lui Gheorghe Vânătoru în anii 30 constă în preferința pentru valoarea expresivă a culorii, în sinteza compoziției care este structurată aproape geometric, în peisaj mai ales, artistul urmărind starea de spirit și mult mai puțin respectarea motivului.

Există în operele lui un expresionism cromatic și poate, în unele compoziții cu femei, un dramatism care te duce cu gândul către curentul respectiv.Un expresionism de tipul petraschian, lipsit de dimensiunea sarcastică a manifestării lui de tip german sau chiar francez.

• Pictura reprezintă o natură statică formată din fructe, o sticlă de vin și o fructieră, obiectele fiind stilizate.
• Cromatica este vie și apare și perechea de complementare rosu și verde. Primul plan se detașează de cel secund prin culori mai strălucitoare și mai deschise.

• 40,5 x 32 cm, 
• ulei pe pânză,
• semnat.