Costin Petrescu (n. 10 mai 1872, Pitești, România – d. 15 octombrie 1954, București, Republica Populară Română) a fost un pictor, profesor universitar, președinte al Sindicatului Artelor Frumoase și publicist român. 

După ce a urmat gimnaziul la „Brătianu”, în Pitești, Costin Petrescu s-a transferat la o școală din București, în urma unor neînțelegeri pe care le-a avut cu tatăl său. 

Costin Petrescu a avut legătură cu pictura încă din copilărie, deoarece atât tatăl său, cât și bunicul, au fost pictori meșteșugari. 

Și-a început studiile superioare în domeniul picturii în anul 1892 la București, unde a frecventat, timp de aproape 3 ani, cursurile Școlii de Belle Arte, sub îndrumarea directă a pictorului George Demetrescu Mirea.

A urmat și cursurile Școlii de arhitectură unde l-a avut mentor pe arhitectul George Sterian.

A continuat studiile la Viena, München și Paris unde, beneficiind de o bursă, a studiat la Academia Julian, sub îndrumarea lui Jean-Paul Laurens.

A practicat diverse genuri, astfel că opera sa a suferit multiple influențe, de la simbolismul romantic al scenelor orientale la maniera postimpresionistă de interpretare a temelor istorice și portretelor. A expus la Tinerimea artistică și Salonul Oficial.

În ultima perioadă de creație Petrescu adoptase o manieră liberă de interpretare, folosind culori vii și un desen schematizat. 

În anii dintre cele două războaie mondiale, Costin Petrescu a pictat o serie de portrete ale unor personalități culturale, precum Gheorghe Lazăr, Vasile Lascăr și Dem I. Dobrescu. În decursul anilor a pictat circa 400 de portrete.

Între 1925 și 1926 a ținut cursuri generale asupra frescei la Academia de Belle Arte din Lyon. Ca urmare a activității sale meritorii, fost distins cu titlul de „profesor de onoare” al Academiei de Belle Arte din Lyon.

Cu toate că în vremea sa pictura murală monumentală se făcea în ulei, atunci când i s-a comandat o măreață lucrare monumentală pentru Ateneul Român, a ales să o realizeze în frescă, revitalizând astfel o veche tehnică. A lucrat aproximativ cinci ani la această pictură „al fresco”, iar la inaugurare, în 1939, aceasta era cea mai mare operă de artă efectuată până atunci în România. Lată de 3 metri și lungă de 70 de metri, Marea frescă se întinde deasupra lojilor, de jur împrejurul tamburului cupolei, cu excepția locului unde se află scena.