CRISTIAN PEPINO – Omul care trage sforile
18-27 octombrie 2019
VERNISAJ: vineri, 18 octombrie, 17:30

 

CRISTIAN PEPINO – Omul care trage sforile
18-27 octombrie 2019
VERNISAJ: vineri, 18 octombrie, 17:30

curatori:Raluca Maria Aioniţoaie si Remus Alexandru Gabor
text: Simona Preda

ROTENBERG-UZUNOV Art Gallery
Str. Constantin Esarcu, nr1

eveniment parte din Festivalul Național de Teatru 2019 (FNT)

Cristian Pepino- Omul care trage sforile

Desenele lui Cristian Pepino sunt vii, respiră libertate, autentic și un soi de independență personală. Fie că sunt în cărbune, creion, pastel, sau fluid, reale sau plăsmuite, dinamice sau statice, lucrate minuțios sau redate din câteva tușe, alb-negru sau în griuri colorate – lucrările sale ne introduc într-o lume ingenuă, originală, un univers paralel în care nu există limite, în care totul e posibil, în care lumina mângâie cu tandrețe contururile. Este o cale de a mărturisi complexitatea ce ne înconjoară, cea vizibilă și, mai ales, cea invizibilă. Pentru că unul dintre marile merite ale artistului este că face ca invizibilul să devină vizibil, să prindă viață și să se așeze cuminte pe coala de hârtie.
Când misterioase, când introspective, când documentare sau critice, desenele sale relevă o personalitate creativă de un talent incontestabil. Artistul dă suflet și colțurilor neînsuflețite, evită orice fel de manierism și de artificial și are marele dar de a nu neliniști. Nu e loc nicăieri de deprimare sau de sfârșit, dimpotrivă, există viața, bucuria, ludicul. Desenele sale deschid o lume paradoxală, ambiguă și autentică în același timp, pe care nu o poți judeca, anula sau respinge, în care pur și simplu intri, te minunezi și admiri. Aici totul există, este loc pentru oricine, există generozitate și imposibilul devine posibil iar firescul hibridează cochet cu fantasticul. E ca și cum ai trage cu ochiul spre ceva, spre un loc straniu, ca un cupaj dintr-o poveste care are o existență proprie și care va continua să fie și după ce spectatorul își mută privirea.
Orașe utopice, biserici și case din Dobrogea sau de prin mahalalele bucureștene, portrete, personaje statice sau în mișcare care coboară, urcă, fug, umbre alungite pe ziduri crăpate, priviri expresive, ațintite către în afară, ochi încărcați de curiozitate și buze care șoptesc sau înmărmuresc într-un surâs, schițe de afișe, colaje, aripi, siluete abulice sau stinghere, texturi, solzi, măști, gheare, valuri, degete subțiri, sâni, plete căzute pe umeri – totul este construit și articulat într-o logică a bunătății, a dragostei de viață, a atemporalității, a respectului pentru formă și lumină. Cristian Pepino deschide o ușă către un dincolo – în spațiu, în timp, în realitate – în care îți este practic imposibil să nu crezi.

Simona PREDA