S-a născut la 18 ianuarie la Huși. Orfan de tată, a urmat Gimnaziul clasic' Anastasie Pann' , din Huși(1897).

Obține o bursă și se înscrie la Școala de Belle Arte din Iași(1903-1908), în clasa pictorului Emanoil Bardasare. Pictează biserici la Agăș, Asau și Gherghița(1908-1911).

Este numit profesor de desen la liceul Alexandru Ghica, din Alexandria(1912-1920).

Pleacă în Franța, la Paris, și se înscrie la Académie de la Grande Chaumière, după care închiriază un atelier propriu în Montmartre(1912-1913). Revine în țară în 1913.

Debutul artistic propriu-zis îl are cu organizarea expoziției în sala "C" din București, împreună cu pictorul N.N. Tonitza. Participă la Salonul Oficial (1916), devenind un frecvent expozant al acestui salon. 

Este mobilizat la Marele Cartier General al Armatei, în echipa de pictori, și va expune cu aceștia, la Iași, în 1916. Are o nouă expoziție cu pictorul Tonitza în București(1920).

Întemeiază cu pictorii Fr. Șirato, N.N. Tonitza și cu sculptorul Oscar Han Grupul celor Patru, ce va dobândi o prestanță artistică remarcabilă (între 1926-1933).

Ștefan Dimitrescu este un continuator al picturii tradiționale realiste și postimpresioniste. Afirmarea sa a început din 1916 și, deși aveau diferite maniere stilistice, s-a alăturat pictorilor N.N. Tonitza și Fr. Șirato, cu care avea să expună.

Baza picturii sale a fost realitatea, aspectele diverse și caracteristice ale vieții românești, îndeosebi a celei de la țară, ca și pasiunea pentru peisaj. În pictura sa nu există exagerări patetisme, explozii cromatice, subiectivisme emoționale. Elementul esențial îl constituie prezența omului, fie în compoziții, portrete și chiar în peisaje. La debutul său artistic, Ștefan Dimitrescu avea o aptitudine, cu preferință în grafică, pentru satira socială.

Desenul era incisiv, energic trasat, dinamic în expresie. Va păstra, mai târziu, calitatea desenului, sinetza, energia și precizia lui. Pictura sa are o vibrație coloristică intensă, artistul tinzând spre sinteza armoniilor prin simplificarea culorilor, ceea ce îi acordă tabloului serenitate și gravitate.

Tabloul cel mai popular este “Morții de la Cașin”, o imagine zguduitoare a dramei umane din cauza războiului. După primul război mondial, pictorul atacă și compoziții mai ample(“Minerii”, “Târgul de la Săliște”, ș.a.), păstrând însă aceleași calități picturale.

Peisajele cele mai realizate sunt cele din Dobrogea, pe malul Mării Negre sau al Dunării, luminoase și viu colorate, judicios armonizate și pictate cu extremă sensibilitate și rafinament cromatic.

Alături de artiștii din Grupul celor Patru, Ștefan Dimitrescu s-a impus în arta românească ca o figură aparte și cu o personalitate artistică originală și de certă prestanță picturală. A murit la 22 mai 1933 la Iași.

▪️ 50 x 69 cm,

▪️ ulei/carton,

▪️ semnat.